Dan Perjovschi: White Chalk, Dark Issues
"proiectul de la Brukenthal este pe acelasi plan cu cel de la Essen si cu cel de la Kunsthalle Goppingen (toate in spatii "germane") sau in fine dintr-unul intr-altul ca un soi de capitole ale aceleiasi carti. Anul asta am desenat pe pereti. Fara pauza."
"desenele te pocnesc in cap cind intri in sali ca te inconjoara de la glezna la 7 metri peste cap...mie mi se pare chiar baroc un soi de Capela Sixtina in rendez vous cu pestera de la Lascaux si c-un iz de Jilava."(Dan Perjovschi)
Pentru Dan Perjovschi recunoasterea internationala a venit o data cu instalatia
sa extinsa, "rEST" de la pavilionul romanesc al Bienalei de la Venetia
din 1999. Perjovschi a acoperit pavimentul pavilionului cu desene, schite
si graffiti-uri politice, care se refereau atat la viata in post-comunism
ca si la rolul artei Est-Europene in schimburile culturale cu Vestul. Perjovschi
vede rolul artistului in post-socialism ca unul in primul rand politic. El
este co-fondatorul saptamanalului de opozitie "22" si a fost ilustratorul
ei politic si directorul artistic din 1991. Ca artist in rezidenta, Perjovschi
a fost invitat sa petreaca patru luni acoperind salile de la etajul al doilea
(Bunkerebene) ale complexului Kokerei Zollverein cu graffiti si desene cu
creta. Proiectul vizeaza atat transformarea complexului Kokerei dintr-o zona
industriala intr-un loc al productiei culturale, cat si tranzitia in Europa
de Est la o perioada de reorientare politica si culturala. Lucrarea va acoperi
o suprafata de 700 de metri patrati cu o panorama istorica ce reflecta de
asemenea si situatia politica globala.
(Marius Babias)
Prin proiectul anual din 2003 "Orasul deschis: modele de folosit", Kokerei Zollverein| Zeitgenossische Kunst und Kritik initiaza un discurs artistic despre sfera publica. Cum se naste sfera publica? Cum devine ea influenta? De decenii, bazele fostei fabrici de cocs Kokerei Zollverein au constituit un "oras interzis".
Kokerei Zollverein a fost construit intre 1959-61 si a ramas in functiune pana in 1993. S-a bazat pe planurile desenate de Fritz Scupp, care a creat un stil de arhitectura distinct din punct de vedere tehnic si formal. In 2001, Zollverein, cu mina de carbuni si fabrica sa de cocs a intrat in patrimoniul universal UNESCO. Astazi este un spatiu public. "Orasul interzis" a devenit un "oras public", un complex care este si martor al istoriei industriale si sociale. Proiectul general al Kokerei Zollverein, initiat in 2001, urmareste sa stabileasca un loc pentru producerea de idei, comunicare si critica pe bazele fostului complex industrial.
De la "Orasul deschis" la "Societatea deschisa"
Proiectul anual "Orasul deschis: modele de folosit" opereaza pe
3 niveluri diferite. In primul rand el vizeaza transformarea Kokerei Zollverein
dintr-un "oras interzis" intr-un "oras public". In al
doilea rand, isi propune sa ilustreze tranzitia istorica a artei publice de
la sculptura in aer liber din spatiile publice la project art din anii 1990,
a carei forma nu mai este exclusiv legata de spatiul exterior, dar care intervine
direct in structurile si mediile politicii si societatii. Si in al treilea
rand, obiectivul sau este de a formula o practica artistica ce merge dincolo
de granitele acestei project art si se intalneste cu "societatea deschisa"
in zone precum arta si feminismul, viata de zi cu zi, culture jamming si teorie
urbana.
Scopul este de a crea modele de folosit pentru rezistenta in artele plastice, cultura internet, politici si media. Odata cu afirmarea project art in anii 1990, rolul artistului a inceput sa se orienteze catre rolul producatorului cultural. Project art, un termen folosit pentru a descrie o practica artistica ce functioneaza in afara parametrilor traditionali in zone de conflict in societate, politici si media, nu este legat de un mediu specific, nici nu este fundamentat doar institutional.
Proiectul din 2003 "Orasul deschis: modele de folosit" nu expune planuri si propuneri legate de aceasta tema. In schimb reprezinta atat punctul de plecare cat si punctul de intalnire pentru o problematizare critica a sferei publice si a modurilor in care ea se declaseaza si functioneaza. Ceea ce leaga numeroasele interventii artistice, publicatii si proiecte din cadrul sau este cautarea de catre acestea a unor noi forme de constientizare critic-publica. Ele raspund ideologiei dominante si rezista redefinirii neoliberale a artei si culturii ca servicii lifestyle al caror rol este de a intensifica imaginea publica a clientilor lor.
Proiectul general "Orasul deschis: modele de folosit" evita in mod deliberat crearea unui nucleu sau a unei definitii doctrinare a sferei publice. In schimb, elementele individuale capata un cadru in care sunt separate formal dar legate tematic si care le ofera un orizont deschis pentru dezvoltarea lor autonoma. Speram ca perspectivele intersectate ale acestor eseuri, statement-uri, lucrari artistice, argumente si proiecte sa creeze un sistem de referinta care, in schimb, sa produca noi forme ale sferei publice in "societatea deschisa".
Marius Babias: Directorul Departamentului de Comunicare
Kokerei Zollverein | Zeitgenössische Kunst und Kritik, Essen
