Concepte ale artei in Cologne

Cologne a fost odata un centru al dadaismului si mai tarziu al muzicii electronice. Orasul se mai vede inca un loc cu traditie pentru experimente culturale si nu toata lumea e fericita cu acest lucru.

Muzeul Ludwig [1] este numai unul printre 8 muzee de stat si 8 particulare in Cologne, cu toate astea are aproape jumatate din numarul total al vizitatorilor acestora. Evident, excelenta sa locatie, chiar langa Catedrala si langa gara principala reprezinta un avantaj. Totusi, daca nu chiar arhitectura sa de fabrica stilizata, in orice caz zidul de monitoare clipocinde de langa intrare reprezinta o indicatie clara despre ceea ce contine muzeul. Unele dintre lucrurile din interior care sunt disponibile unei examinari vizuale sunt fara indoiala ceea ce germanii numesc in limbajul lor mistic "Publikumsmagnet", care s-ar putea traduce ca "un magnet de public". Exemple de creativitate bruta a lui Picasso, a picturilor constructiviste ruse sau a mai recentei si coloratei Pop-Art transmit o aura de importanta si istorie. Altele, prin contrast, s-ar putea sa nu faca orice turist fericit de a le fi intalnit. Artistul cel mai cunoscut si controversat al Germaniei, Joseph Beuys, se presupune ca ar fi afirmat ca "totul este arta" [2] (in timp ce scepticii vor continua sa adauge conditia "daca se afla intr-un muzeu de arta").

De exemplu, in vecinatatea picturilor celebre puteti vedea un singur Pfennig expus intr-o vitrina supradimensionata in centrul unei sali. Nostalgicii fostei marci germane sunt cu siguranta incantati sa o revada, ca un element central al trecutului lor, in timp ce detinatorului ei, P. Sliwinski (care traieste in Hamburg), nu-i pasa de plangerile nationale si explica aceasta piesa ca fiind banutul lui norocos ("lucky penny") - o posesiune comuna printre germani, si mentioneaza data si locul unde a fost gasit.

Un alt artist german, H.P.Feldmann, care a agatat sute de fotografii de peretii muzeului, a plasat intr-una din salile mai mici nimic altceva decat un pat izolat si putin murdar. Este destinat paznicilor plictisiti? Sau artistul insusi este cel care doarme in propria expozitie? Nici un semn nu ajuta, dar catalogul (sic!) da un indiciu: ar trebui sa creeze o "atmosfera intima"!

Ilya Kabakov, pe de alta parte, te invita sa arunci o privire la o lucrare "ne-atarnata" ('niepoveshennaya kartina'). Intri in camera unui mic muzeu de provincie si gasesti o scara plianta de o parte, si cateva unelte pe jos. In loc de picturi, scurte comentarii ale unor vizitatori imaginari sunt printate pe perete. Fie ca stii deja rusa, ori ca primesti foaia cu traducerea la intrare, afli ca acele persoane mai ales se plang de iluminatul prost, de hainele celorlalti si de proasta realizare a picturilor. Opinia despre arta variaza de la: "Aceasta instalatie totala are intr-adevar efect. Unul foarte apasator", pana la "Inteleg ca aici nu e nimic. Arta iti ofera din gandurile ei mereu noi!"

Luand in considerare caracteristica Artei Moderne de a explora frontiere, esti indemnat sa te intrebi care ar putea sa fie logic pasul urmator ca o consecinta a minimalizarii. Poate un intreg muzeu gol? Si totusi, asta s-a intamplat deja in Cologne!

Cu ceva timp in urma, cuplul Ludwig, ca multi alti "patroni" din Germania [3], a simtit un anume inconfort din cauza faptului ca trebuiau sa-si imparta muzeul "lor" (si numele muzeului) cu altii. Asa incat au oferit orasului un numar suficient de opere de arta pentru a provoca necesitatea construirii unui alt muzeu. Noua cladire, Muzeul Wallraf-Richartz [4], a fost ridicat dupa planurile arhitectului local O.M. Ungers, cunoscut pentru preferinta sa pentru cuburile simple dupa Galeria sa de Arta Contemporana din Hamburg. Inainte de a gazdui colectiile de Arta Medievala si Veche, muzeul a fost deschis in noiembrie 2000 timp de o zi pentru public. Si publicul a venit in asa numar mare ca trebuia sa astepti o jumatate de ora la usa pentru a intra si apoi sa urmezi o coada serpuita pentru a examina peretii goi ai unei cladiri fara ferestre si planul identic al fiecarui etaj!

Date fiind acestea, ar putea fi mai mult, respectiv mai putin? Bineinteles ca da!

Dupa acest succes, Galeria Orasului ("Kunsthalle"), o cladire urata dar consacrata din anii 60 a fost daramata in 2002 pentru a fi inlocuita cu un nou complex magnific, cuprinzand o sala de expozitie, un muzeu etnologic, o biblioteca publica de arta si alte cateva servicii, toate impreuna. Din pacate, economia germana n-a mers bine in ultima vreme si s-a dovedit ca nu au mai ramas bani pentru planuri culturale ambitioase.
Aceasta a deschis posibilitatea pentru turisti sa viziteze in chiar centrul comercial al orasului un intreg "muzeu ne-construit" [5]! De fapt, consiliul orasului s-a decis in iulie sa construiasca totusi ceva, chiar mai mic decat era planificat, dar lucrarile de constructie nu vor incepe pana in primavara lui 2004.
Intre timp s-a nascut o initiativa culturala, care se intituleaza "the hole" [6]. Scopurile sale sunt, intre altele, "sa sprijine planificarea si elaborarea unor concepte inteligente in cadrul dezvoltarii culturale in Cologne" si "sa sarbatoreasca si sa omagieze The Hole"!

Cu arta contemporana ca o parte intrinseca a vietii de zi cu zi in Cologne, pare mai mult decat justificata decizia recenta a orasului de a candida la titlul de Orasul Cultural European in anul 2010!

[1] http://www.museenkoeln.de/ludwig
[2] citatul corect este "oricine este artist"; http://www.beuys.de
[3] "Die offentliche Hand darf sich nicht erpressbar machen" Art -Magazin
10/03
[4] http://www.museenkoeln.de/wrm
[5] http://hometown.aol.de/cavadur/page6.html
[6] http://www.haubrich-forum.net/good_time/_good_time_dok/loch_ev/satzung.pdf

Alexander Klassmann