Oda Projesi este un grup de artisti stabiliti in Istanbul, Turcia. Centrul grupului este format de noi, Ozge Acikkol, Gunes Savas and Secil Yersel. Proiectul a fost initiat in 2000 intr-un apartament din cartierul numit Galata. La inceput am inchiriat un apartament ca atelier comun in 1997, in acelasi cartier, si in acel timp atelierul a inceput sa devina un loc de intalnire pentru copii, pentru femeile din vecinatate si de asemenea pentru artisti, astfel ca pe aceasta perioada ideea de Oda Projesi a provenit din practicile artistice din Istanbul si din dinamica energica a vecinatatii. Proiectul ia conceptul de camera (oda) ca spatiu de baza de la care incepe si isi extinde apoi aria de interes la curte, strada, cartier si in final la orasul insusi. Plecand de la camera organizam si facem posibile diverse proiecte in si in jurul acestui loc, in colaborare cu vecini si artisti. Proiectul incearca sa creeze relatii intre artisti, non-artisti, grupuri conduse de artisti, institutii si comunitati din cartier. Proiectul subliniaza moduri de traire, multiplica posibilitatile si reprezinta aceste acte ca un mod de a face arta. Pretinde ca a face arta inseamna a produce noi moduri de a trai si noi posibilitati. Ii permite oricui sa dea un nou sens identitatii artistului folosind structura colectiva a spatiului public, sa distruga subiectul artistic si piedestalul obiectului, sa-i extinda aura, sa dezvolte relatii si sa reprezinte intregul proces ca pe o lucrare de arta.
Galata
Oda Projesi, care inseamna "Proiectul Camerei", se gandeste la diferitele utilizari ale "camerei", care este cel mai simplu caz de perceptie a spatiului, gaseste o strategie care combina viata cotidiana si practicile artistice. Dinamica locului afecteaza proiectul intr-o mare masura. Galata este un cartier care este foarte aproape de centrul de divertisment si cultural al orasului, care este Beyoglu, unde tot felul de evenimente au loc si unde oameni din medii sociale si economice diferite se grabesc sa vina. Beyoglu a fost intotdeauna important in istorie cu structura sa multinationala si a fost prima zona unde au avut loc primele miscari de occidentalizare. Minoritatile locuiau aici si avea un rol important in comert pentru ca aici a fost centrul pentru straini. Soseaua principala Istiklal ajunge Galata la capatul care a fost cartierul vechiului port. Oda Projesi se afla in fostul cartier evreiesc, unde, cand vechii proprietari s-au mutat, vechile cladiri au devenit camin pentru prima generatie de emigranti din estul si nordul Turciei, care au venit la Istanbul la sfarsitul anilor '70 si mijlocul anilor '80. Prin relatii informale cu provincia populatia de emigranti a crescut, primii care au ajuns si-au adus si familiile si s-au stabilit aici. Dar de 10 ani e intr-un proces de aristocratizare si acum continua sa se schimbe si sa fie format de circulatia celor care ajung aici, jurnalisti, artisti si altii. Cei care au ramas aici sunt mai ales cei foarte saraci care nu pot sa paraseasca acest loc, unde nu se simt in siguranta. Cand privim orasul prin acest proces de aristocratizare descoperim ca acesta face parte si din flexibilitatea spatiilor, cu imaginea in schimbare si functia cladirilor, a strazilor, o miscare foarte urbana. Putem considera aristocratizarea prin constructiile informale pe care le atribuim Istanbul-ului, flexibilitatea care se petrece cu aceste constructii si posibilitatile care reies de aici. Aristocratizarea a fost si un domeniu in care Oda Projesi a putut sa dezvolte o relatie cu cartierul Galatei si sa transforme acest proces; noi suntem outsiderii sau ceilalti si, in contextul in care suntem vecini, am acceptat situatia ca atare, gandindu-ne la un schimb nu la schimbare. Cand, odata cu primul proiect Oda projesi, Ozge Acikkol a golit camera din mijloc si a expus-o cu un text al lui George Perec, Despre un spatiu nefolositor, aceasta a fost o invitatie pentru toti de a ne intalni intr-un spatiu neidentificat si de a vorbi despre diferitele posibilitati care ar putea avea loc acolo. Cu acest proiect Oda Projesi ca vecin si-a deschis camerele catre public.Si odata cu "lucrarile live" atitudinea proiectului a inceput sa se defineasca cu folosirea locului in contextul artei si relatia cu artistii si cu vecinii.
Cartografiere
Locul din Galata pe care l-am inchiriat este compus din trei camere care se deschid una catre alta si camera din mijloc se deschide catre o curte, care este inconjurata de patru cladiri, astfel incat arhitectura din jur a contribuit la conturarea proiectului. Dupa unirea diferitelor sensuri atribuite unei singure camere, uneori ca spatiu de proiecte, ca spatiu de expozitii, alteori folosind chiar dinamica de baza a vietii cotidiene ca mancatul si bautul, spatiul functioneaza ca un loc de intalnire si cateodata devine un spatiu cu scopuri multiple folosit de noi si de vecini, iar altadata include toate aceste utilizari diferite. Aceasta flexibilitate a spatiului apropriata din oras ne ofera diferite posibilitati si produce un al treilea limbaj creat cu si in cadrul acestui spatiu. Din aceasta folosire non-ierarhica a locului, survin unele situatii si roluri care combina folosirea publica si privata. Proiectul este de asemenea interesat in a explora si a arata strategiile comune prin care aceste utilizari publice si private sunt impartite sau se unesc intr-un anumit punct. In special intr-un oras intins atat geografic cat si social cum este Istanbul-ul, este interesant cum diferitele stiluri de viata sunt reflectate in aceste domenii. Ceea ce numim cartier ca un tip de loc izolat constituie punctul de plecare al proiectelor. Viata de interior acasa este reflectata in viata publica potrivit confortului oferit de aceasta izolare. In cazul strazilor din Istanbul, transformate intr-un spatiu locuibil de catre emigranti, este important sa ne intrebam pana unde spatiul public difera de cel privat sau este combinat cu acesta. Astfel publicul si privatul includ de asemenea problematici provenite din viata cotidiana a vecinilor care traiesc in cartier. Oda Projesi a imprumutat dinamica vietii cotidiene a cartierului ca punctul de plecare si reflecta asupra diferitelor utilizari ale spatiului, fie ca este vorba de harta orasului sau de "camera". Viata cotidiana este reprezentata de domeniul privat creat public acolo unde spatiul si timpul sunt organizate conform conditiilor personale. Oda Projesi dezvolta diferite modele de a stabili relatii. Experientele directe cu oamenii permit un tip de socializare. Aceste acte relationale sunt legate de spatiu deoarece aceasta este o relatie de vecinatate care se formeaza din impartirea aceluiasi spatiu si ofera oamenilor posibilitatea de a se folosi pozitiv de experientele subiective ale celorlalti. Asadar aceasta este o relatie non-ierarhica. Eu impart experienta mea cu persoana care are alte experiente decat mine. Aceasta provine in totalitate din impartirea spatiului. Dar modul in care Oda Projesi produce socializari si relatii s-a dezvoltat printr-un proces neasteptat. Cand ne-am mutat in Galata ca grup de persoane doar pentru a avea un atelier nu am avut ideea de a face un proiect artistic in cartier. Dupa o perioada de a crea o relatie de vecinatate, timp in care nu ne-am gandit sa transformam aceasta situatie in altceva, am inceput sa lucram cu copiii pe strada, in spatiile publice, impartasind fondul nostru educational care este pictura. La inceput a aparut mai mult sau mai putin ca un proiect social si apoi in 2000 una dintre camerele apartamentului a fost deschisa ca spatiu de proiecte. Persoanele invitate de noi au dezvoltat proiecte in colaborare cu locatarii. Astfel a inceput dezvoltarea unei relatii organice cu mediul. Toate relatiile pe care le stabilim in fluxul vietii cotidiene ne permit niste experiente organice. Dar ne intrebam si, in momentul in care lucram cu institutiile, cum este transformata aceasta relatie organica? Ceea ce difera la proiectul nostru fata de celelate proiecte implicate social pare a fi aceasta relatie organica stabilita in vecinatate in cadrul unui proces natural. Astfel ca il folosim ca model atunci cand suntem invitati de o institutie sa facem un proiect in spatiul public.
Orasul
Orasul produce semne ca un spatiu incomplet dar reproductibil. Oda Projesi lucreaza apropriind acest model, nu produce un obiect ci, folosind aceste modele de socializare, isi creaza propriul model. Oda Projesi este tot timpul conectat la mediu, la viata sociala si privata care se petrece in acesta si la relatia dintre oameni si fata de oras... Proiectul opereaza folosind aceste metode relationale si acestea sunt in special relatiile de vecinatate. Spatiul se transforma intr-un loc de intalnire in cartier. Si noi preluam pozitia de mediator intre artist si localnic. In acest caz productia de arta nu formeaza un spatiu care sa se provoace pe sine, ci devine un instrument pentru explorarea urmelor si problemelor existente.
A 8a Bienala de la Istanbul/ POETIC JUSTICE curator Dan Cameron
"ADA" de Oda Projesi
Proiectul se constituie pe ideea ca viata cotidiana este puternic prezenta in organizarea unor asemenea orase ca Istanbul si pe citirea orasului prin aceste constructii informale. Proiectul are de fapt doua nivele diferite. O parte se referea la construirea unei gecekondu [locuinta construita peste noapte]. A doua parte a constat in proiectele procesuale realizate de oameni diferiti pe parcursul a doua luni de expozitie, in spatiul de proiecte Oda Projesi. Lucrand cu un constructor adevarat al acelui tip de case a aparut ca o strategie de a propune ideea organizarii propriului spatiu de locuit potrivit nevoilor si conditionarilor vietii cotidiene. Proiectul propune ca fiecare persoana, saraca sau nu, sa aiba diferite atitudini si rezistente in organizarea vietii sale cotidiene. Arata ca oamenii venind din medii sociale si economice diferite isi pot schimba ei insisi stilurile de viata gata facute, create pentru ei de macro-economie. Oda Projesi a expus si o reclama imaginara in stilul celor imobiliare, despre vinderea unei gecekondu care in mod normal nu este vandabila, si am folosit limbajul publicitar al comunitatilor de strada:
Frumosul Oras Gecekondus
Armonizate cu structura complicata a orasului, cu alternative de camere single sau duble, sau cu posibilitatea construirii de anexe. Case pe care le poti distruge si reconstrui, pe care le poti parasi intr-o noapte. Deschide-ti un spatiu pentru tine.
Buletinul Anexa a fost o parte din lucrare, in care am inregistrat opiniile sociologilor, antropologilor, istoricilor si arhitectilor. Functia sa a fost sa creeze o zona pentru citirea alternativa a orasului prin ideea de gecekondu.
Oda Projesi se gandeste la o noua harta prin cartografierea comunitatii cu care se afla in relatie. Pendik a fost o zona de rezidente de vara langa apa, dar mai tarziu, departe de mare, spre interiorul tarii, emigrantii din est au venit de la tara, sau s-au mutat din alte cartiere ale Istanbul-ului si au construit gecekondus, apoi a devenit o suburbie unde casele ocupate ilegal si comunitatile strazii se confrunta. Dar astazi nu mai sunt gecekondus traditionale cu un etaj si cu gradina, au devenit cladiri cu 4-5 etaje, la care se mai adauga etaje pentru a obtine mai multi bani. Mesterul Mustafa a construit gecekondus de cand a venit la Istanbul in anii '80, cand era nevoie de asa ceva, dar acum face acele constructii pe care le-a invatat din nevoile vietii sale cotidiene.
Oda Projesi
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
| |
|
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
||||||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|