Veninand dintr-o tara indepartata, am ajuns la Real
Presence ca artist, dar si ca turist. Imi place sa calatoresc cat mai usor
cu putinta, astfel incat nu am luat cu mine nici un instrument sau alte materiale,
nici macar ultimele lucrari pe care le-am realizat in Singapore. Am vrut sa
vin la Belgrad liber, cu mintea deschisa, sa vad ce pot face cu materialele
pe care le aveam aici la dispozitie. Speram ca in acest mod voi putea crea
o lucrare specifica contextului din Belgrad.
In timpul primelor zile petrecute aici, am incercat sa gasesc idei sau concepte
care sa fie cat mai relevante pentru Real Presence, fiind atent in acelasi
timp sa nu exagerez cu o lucrare care nu ar mai fi putut fi scoasa din context.
Prin generozitatea gazdelor, la muzeu erau deja cateva materiale si alte facilitati
pentru artistii pregatiti sa lucreze. Ceea ce exista din abundenta erau suluri
uriase de hartie industriala (de culoare maron) si, bineinteles, spatiul interior
si exterior al muzeului. O alta oportunitate pentru ceea ce vroiam sa fac
mi s-au parut a fi artistii insisi si lucrarile lor, nu in sensul de a colabora
cu ei ci, mai curand, de a vedea in ce mod lucrarea mea ar putea interactiona
cu celelalte. Deci, de a crea un dialog vizual intre acestea.
Am inceput sa tai patrate mari din hartie, cat de multe am putut (19 in total),
si sa le "impaturesc" in forma de sfera. Fiecare patrat de hartie
avea o suprafata de 2,5 m2 , astfel incat o sfera avea aproximativ 1,5 m in
diametru. Dupa aceea, m-am hotarat sa le instalez printre celelalte lucrari
expuse in show-ul final. Selectia locurilor in care le-am plasat s-a bazat
pe perceptia unui discurs vizual interesant, un dialog potential cu celelate
lucrari, fara a le afecta sau corupe aspectul si ideea.
Astfel, sferele de hartie pe care le-am creat au fost similare cu imaginea
si conditia mea, de calator, de element adaptabil la alte spatii si conjuncturi.
Urich Lau
Artist vizual
Traducere de Simona Nastac