Simona Nastac: Daca nu gresesc, este pentru prima oara cand moda ocupa un loc, semnificativ, in cadrul unei bienale internationale de arta contemporana, cel putin in Europa. Cum s-a intamplat aceasta? Are vreo importanta faptul ca principalul curator al bienalei este o femeie (Ute Meta Bauer), sau a contat mai mult modul in care este conceputa bienala, ca un show incercand sa prezinte simultan diferite aspecte ale vietii urbane din fostul si actualul Berlin?

Regina Möller: Moda a avut intotdeauna un rol in arta, chiar daca uneori n-a fost apreciata cum se cuvine, fiind inteleasa doar din perspectiva a ceea ce inseamna "a fi la moda". Dar exista, cu siguranata, expozitii interesante sau lucrari individuale care trateaza cu seriozitate acest subiect. Si, chiar acum, se pare ca moda incepe sa joace un rol mult mai vizibil in lumea artei. Bienala de la Berlin de anul acesta a propus cinci subiecte majore, in cadrul asa numitelor " hubs ". In locul unei expozitii cu o singura tema, au fost cinci subiecte care au marcat bienala, ca un fir rosu: " Other Cinema ", " Migration ", " Sonic Scapes ", " Urban Conditions " si " Fashion and Scenes ". Baza de cercetare a celor invitati ca producatori culturali a fost Berlinul. In opinia mea, aceasta abordare a urmarit sa stabileasca o relatie nu doar intre arta, oras si subiectele alese - de exemplu, moda - ci si intre artisti, curatori, scriitori, regizori, ca exponenti creativi ai diverselor practici culturale. Scopul a fost ca acestia sa lucreze impreuna, intr-un raport de interconexiune intre diverse metodologii din interiorul contextului artistic.

S. N. : Ideea ca trecutul si prezentul trebuie "cusute"pentru a depasi tranzitia, nu e noua. Abordarea dvs. insa este foarte noua. Ati accentuat cateva ipostaze interesante ale acestui continuum, in termenii istoriei modei, cu particularitatile sale in Berlinul de Est si cel Occidental. Vreti sa detaliati putin? Credeti ca lucrarile dvs. au reusit sa ofere o perceptie mai clara asupra acestei realitati critice?

R.M.: " Fashion and Scenes " implica o plaja larga de subiecte - poti incepe oriunde si termina niciunde.Pentru a evita ambiguitatea, am decis sa imi concentrez discursul asupra perioadei in care a fost daramat zidul Berlinului, in 1989. Mi-am numit lucrarea " Seam / Transition " (in germana " Nahtstellen / Umbruch "). Ambii termeni se refera la arta de a coase, dar pot fi interpretati si metaforic: " seam " (cusatura) ca linie de unire intre diferite texturi, iar " transition " ca un proces de schimbare, cu referinta la cea politica, de dupa caderea zidului Berlinului. De altfel, cuvantul german " umbruch " este legat clar de termenul " Wende ", care descrie acest proces Am fost interesata sa investighez moda si hainele clasei muncitoare (Arbeitstaat) din RDG, in raport cu atitudinea Germaniei Occidentale fata de acest fenomen, de exemplu ce s-a intamplat cand tinerii au inceput sa poarte haine de lucru demodate. Abordarea mea n-a urmarit sa separe Estul de Vest. Am incercat, dimpotriva, sa concep o scenografie care sa includa diferite aspecte ale modei din RDG si RFG, in cadrul unei relatii oricum necesare. Linia intre ele a fost metaforic "cusuta " de catre public, mergand printre manechine, pentru a citi istoriile imprimate pe hainele si gentile lor. Manechinele au fost plasate de-a lungul unui tighel imaginar, un tighel folosit pentru legatura in croitorie. Fiecare manechin era legat in acest mod de cel vecin, astfel incat fiecare vizitator trasa un alt fir al istoriei, trecand printre ele si citind informatiile din perspective diferite. Cineva din fosta RDG, de exemplu, putea reactiona sau citi povestile de pe haine in acord cu propria-i istorie, diferita de a publicului din RFG. Nu hotarasc eu care este unghiul corect de citire si interpretare. Eu am vrut, mai curand, sa arat " taieturile " din tesatura si cum ar putea fi acestea recusute, adaugand o alta bucata de tesatura, un alt strat al istoriei. Iar acesta este publicul insusi - tesatura sociala.

S. N. : Stiu ca a existat si o serie de performances care a insotit lucrarile dvs. din KW si Martin - Gropius Bau. Presupun ca au fost gandite ca o parte dinamica a show-ului, care sa echilibreze dispunerea manechinelor din cele doua locatii. Ce ne puteti spune despre conceptia intregului proiect?

R.M. : Nu e chair asa. "Fashion and Scenes: Seam/Transition" hub a fost contributia mea in calitate de producator cultural. "embodiment", care a fost prezentata in KW Institute of Contemporary Art este lucrarea mea in calitate de artist. Am fost invitata la bb3 in aceasta dubla ipostaza. "embodiment" este marca sub care creez modele de imbracaminte, termenul " clothing " incluzand nu doar haine, ci si mobila, tapet, obiecte de interior. Modelele sunt create intotdeauna dupa masura mea, si pot fi purtate sau folosite ca design functional. Ele pot fi, totodata, percepute ca portrete sau sculptura, termenul "embodiment" (intrupare/intruchipare) urmarind sa surprinda legatura dintre arta si design, trup si creatia vestimentara. La aceasta editie a Bienalei, am prezentat o selectie din colectiile mele create intre 1992 si 2004. Una din piese - cea numita "change coat" - a fost creata special pentru bienala, reflectand unul dintre aspectele sectiunii curate de mine: schimbarea, tranzitia. Haina a fost gandita astfel incat sa poata fi purtata in trei feluri, iar folosirea unor materiale specifice sugereaza ideea de protectie fata de schimbari. Lucrarile din seria " embodiment " sunt intotdeauna legate de un anume context tematic. Important este materialul textil folosit ca textura (the textile used like texture) : este imagine / text - sunet / limbaj, cu mai multe niveluri simbolice de citire. Hainele "embodiment" reprezinta, fiecare dintre ele, o istorie a unui act de pe scena vietii de zi cu zi.

S. N. : Sectiunea curata de dvs. - "Fashion and Scenes" Hub/ "Seam and Transition" - pare sa fi fost gandita intr-o anumita relatie tematica si spatiala cu celelalte "noduri" (hubs) ale bienalei. In ce fel credeti ca ati reusit sa contribuiti la definirea identitatii sociale si culturale a Berlinului, asa cum a urmarit Ute Meta Bauer sa o contureze prin aceasta editie a bienalei?

R.M. : De fapt, noi nu am gandit cele cinci " hubs " ca fiind interdependente tematic sau spatial. Am lucrat aproape independent, dar bineinteles ca fiecare stia ce urmareste celalalt. Programul curatorial a fost cel care a legat lucrurile intre ele, stabilind relatii intre participanti. Nu am o definitie ready-made pentru identitatea Berlinului sau pentru ceea ce va deveni acesta. Exista o stare de confuzie acum, pentru ca Berlinul trece prin multe schimbari, si economice, bineinteles. Lucrarea mea n-a incercat sa dea vreo definitie a vietii sociale si culturale a orasului, ci mai curand sa schiteze cateva apecte ale acesteia si, in egala masura, sa contribuie la ea.

 

Embodiment

Regina Möller creeaza modele vestimentare, avand propria sa marca - "embodiment." A reusit sa extrapoleze sensul verbului "a imbraca" pentru a include aici mobila, tapetul si alte obiecte de interior. Modelele sunt intotdeauna raportate la dimensiunile corpului artistei, servind drept prototip pentru editii limitate, de la care se porneste pentru a crea apoi alte piese pentru colectionari. Lucrarile din seria "embodiment" pot fi purtate, fiind functionale. Ele pot fi, totodata, percepute ca portrete sau sculptura, termenul "embodiment" (intrupare/intruchipare) urmarind sa surprinda legatura dintre arta si design, trup si creatia vestimentara. (Regina Möller)