Protokoll este un cod.
Protokoll este un cod care asigura compatibilitatea intre doua unitati centrale intr-o retea cyber (nu ma credeti pe cuvant, asta e ce am priceput eu vag de la computer freaks si de la Attila Tordai-S.).
Dar Protokoll este/a fost si un cod pentru un grup de oameni din Cluj care au avut posibilitatea ca prin el sa se conecteze cu alte retele artistice.
Studio Protokoll nu si-a propus sa fie o galerie cu un program conectat prea mult cu contextul local (sau cu vreun alt context), la fel cum nu si-a propus nici o agenda artistica anume. Studioul deschis la inceputul lui 2000 isi propunea sa continue activitatea centrului de dezbateri care functionase pana atunci, focusata acum pe problemele artei contemporane si pe politicile sociale care intrau in sfera de interes a artei. Fara sa excluda colaborarea cu alte domenii, fara sa tina mortis sa prezinte arta contemporana int-un oras in care la momentul deschiderii erau putine evenimente de acest fel. Si inainte de orice, Protokoll si-a propus sa se constituie ca o platforma deschisa pentru nucleul de oameni care au gravitat in jurul lui si pentru prietenii lor. O afacere de familie. Partea stranie e ca a reusit mai mult. Protokoll a devenit rapid unul dintre spatiile cu programele curatoriale dintre cele mai coerente din Cluj si din spatiul cultural romanesc/maghiar. Un spatiu independent, low/no budget, in care o zona de interferente culturale si-a gasit reflectate problemele de ordin politic si social prin abordari artistice high quality.
In cei 3 ani de existenta a gazduit mai multe manifestari, de la expourile unora dintre cei mai bine cotati artisti maghiari pana la cei mai spectaculosi tineri fotografi din Bucuresti, precum si discutii, prezentari, conferinte si (categoric) nu in ultimul rand, Protokoll a fost headquarterul Alerghische Platze.
Protokoll a fost pe rand galerie, spatiu de conferinte, studio, party zone, Universitate Nationala de Arta si Design, fara sa-si fi dorit asta. Si mai ales fara sa-si depaseasca limitele naturale autoimpuse, statutul de spatiu experimental, cumva ascuns, rezervat initiatilor. (Pentru ca sa ajungi la Protokoll trebuie sa treci Somesul, sa te ratacesti printre stradutele burgeois ale vechiului oras, si undeva in coasta dealului legendarei paduri Hoya vei gasi si Protokollul.)
La Protokoll a fost prezentat "Homeless Projectul" lui Miklos Erhardt in care au fost expuse fotoducumentatii ale vietii de canal din Budapesta, realizate chiar de homelesii insisi si chiar un film al unuia dintre ei, Laci Hajdu. Au expus Dominic Hislop, Gabor Bakos si Antal Lakner, Eike, Fanni Herczeg, Peter Szabo, Csiki Csaba, Yvette Martini si Cosmin Pop (ultimii 4 parte din familia Protokoll - unul dintre proiectele lor a fost zidirea lor in spatiul fara ferestre al galeriei pentru trei zile inainte de openingul la care Attila a spart usa zidita, lasand publicul sa intre), Alexandra Croitoru, Stefan Cosma, Ioana Nemes, Lia Perjovschi and others. Au fost prezentari ale revistei Philosophy&Stuff, lectures ale lui Laszlo Beke si Joanne Richardson, si s-a realizat publicatia-proiect, The Mistake-stories about mistakes.
Apoi s-a inchis. (Cam in aceasi perioada cu celalalte institutii de arta contemporana din Cluj) Cu 2 luni in urma, Protokollul s-a redeschis cu expozitia Supernova. In salile nefolosite intre timp ale galeriei au ramas neatinse teancul prafuit de mistake-uri, si ziarele cca ale lui perjo. La openingul Supernova lucrurile pareau la fel de neschimbate. Chase a aparut din senin, o parte din lumea de la Protokoll era acolo, salata de usturoi, ginul tonic si bloodymaryul cu plantutele de leustean. Dar cei mai multi dintre cei prezenti erau oameni noi. Protokoll s-a deschis din nou.
Cosmin Costinas