European Influenza

Proiectul European Influenza (Gripa europeana) al artistului Daniel Knorr a reprezentat Romania la a 51a editie a Bienalei de la Venetia. Pavilionul romanesc din Giardini di Castello a fost lasat gol, peretii gri purtand urmele interventiilor trecute - mici zgarieturi si inscriptii. Cele doua usi ale pavilionului au fost lasate deschise: usa de la intrare, dinspre Giardini, si usa de iesire, catre parc, ducand direct catre lumea "reala", in afara spatiului bienalei. Expozitia a fost insotita de un reader oferit gratuit vizitatorilor, continand o serie de texte selectate de curatorul si teoreticianul Marius Babias, pe tema expansiunii Uniunii Europene si a auto-(re)definirilor identitare ale Europei de Est.

Unul din precedentele cele mai apropiate ale acestei lucrari a fost proiectul lui Santiago Sierra pentru pavilionul Spaniei la editia anterioara a Bienalei, in 2003. Blocand intrarea in pavilion cu un zid de ciment si permitand accesul, prin usa din spate, doar posesorilor unui pasaport spaniol, artistul reflecta asupra unor teme ca intarirea granitelor - in timp ce discursul politic general pretindea, dimpotriva, fluidizarea lor - si a eforturilor facute de tarile Europei de Vest pentru a opri imigratia.

In timp ce spectatorii lucrarii lui Sierra aveau posibilitatea de a contempla situatia de a apartine sau nu unei anumite natiuni, cu privilegiile/disconfortul pe care aceasta situatie le crea, in cazul lucrarii lui Daniel Knorr publicului insusi i-a fost oferita posibilitatea de a crea aceasta situatie si de a continua lucrarea. Pe de o parte, ei deveneau constienti de propriile corpuri miscandu-se in spatiu, si de propria transformare din spectatori care consuma si judeca arta in trecatori anonimi. Pe de alta parte, materializarea lucrarii se petrecea mai tarziu, in mintea spectatorilor si "in procesul interactiunii lor cu societatea si cu media"1 . In aceasta consta diferenta esentiala intre proiectele lui Sierra si Knorr, regasibila in distinctia pe care Suzana Milevska o face intre "arta despre politic si arta care apare si functioneaza o data cu domeniul politicului"2 .

Lucrarea lui Santiago Sierra semnaleaza abaterile din societate, impunand in mod contractual o alta : privitorii sunt conditionati sa reflecte asupra injustitiilor si ierarhiilor din lume numai daca ei insisi accepta sa fie, temporar, intr-o asemenea situatie. In cuvintele curatorului Rosa Martinez, "zidul polarizeaza spectatorii Bienalei de o parte si de alta a unei scene ipotetice si formalizeaza tensiuni fizice si politice"3 . Desi angajata in politic in mod critic, lucrarea se dezvolta totusi pe terenul stabil al bienalei, este o punere in scena menita sa recreeze o situatie pe care spectatorii au trait-o (sau nu) in alta parte. Astfel, lucrarea ajunge in cele din urma sa fie intotdeauna "despre politic", pastrandu-si autonomia ca si un comentariu despre ceva.

Lucrarea lui Daniel Knorr nu a fost perceputa imediat ca o lucrare incarcata de politicul brut. Sentimentul pe care il starnea in primul rand era mai degraba melancolic, o stare de asteptare, de privire in doua directii diferite. Procesul spectatorilor devenind constienti de conotatiile multiple ale lucrarii doar incepea si nu se termina cu pavilionul. Probleme ridicate de expansiunea Uniunii Europene, precum identitate locala versus importul unor valori pre-stabilite, granite (din nou) si influente (sau gripe) in acest "spatiu tranzitoriu, reconfigurat si recartografiat politic si cultural"4 au creat conditiile de posibilitate pentru ca aceasta lucrare sa existe, dar au constituit si ingredientele spatiului discursiv din care lucrarea a devenit apoi parte.

Din 2001 Daniel Knorr a lucrat cu conceptul "lucrarii invizibile" in proiecte precum "Klaus, Klaus vine si pe jos" sau "Spatiu Co-optat". "Lucrarea invizibila" este de fapt lucrarea delegata spectatorilor. O data ce au facut cunostinta, lucrarea ii acompaniaza si este "expusa" doar cand cineva citeste sau vorbeste despre ea. Astfel, lucrarea "invizibila" nu este (doar) lucrarea "lipsa", care expune conditiile formale ale unei situatii pentru a face un continut mai evident. Si nu este nici (doar) "vidul" incarcat cu potentialitate, creand promisiunea unor semnificatii viitoare. Caracterul sau "invizibil" ii permite, mai curand, ca si "omului invizibil", sa se infiltreze oriunde si sa calatoreasca impreuna cu spectatorii sai dincolo de locul si momentul in care acestia i-au fost spectatori.

Raluca Voinea

Versiunea originala a acestui text, in limba engleza, a fost scrisa pentru revista Praesens, si publicata in editia de toamna a acesteia.

1.Comunicat de presa pentru European Influenza, Pavilionul Romaniei, Bienala de la Venetia 2005

2.Suzana Milevska: Staged (In)Visibility [(In)vizibilitatea pusa in scena], text pentru conferinta "Strategies of (In)Visibility" [Strategii ale (In)Vizibilitatii], Camden Art Center, Londra, 2005

3.Rosa Martinez : Merchandise and Death, in catalogul Santiago Sierra, Pavilionul Spaniei, Bienala de la Venetia 2003.

4.Marius Babias: The New Europe: The Culture of Mixing and the Politics of Representation [Noua Europa: Cultura Amestecului si Politicile Reprezentarii], in reader-ul pavilionului Romanie, 2005.