Simona Nastac: Unrealised Projects este o colectie de proiecte propuse de artisti, designeri, curatori si scriitori, care sunt "nerecunoscute", "neterminate", "nerealizate" sau "nescrise", cum afirmati pe pagina de web a arhivei, www.unrealisedprojects.org. Care sunt scopul si modul de operare ale arhivei?

Sam Ely si Lynn Harris: Unul dintre interesele noastre majore a fost sa initiem un dialog continuu despre potentialul de a crea, cu accent pe momentele in care o lucrare prinde forma, versus produsul tangibil, finit, gata de a fi prezentat si vandut pe piata. Suntem, de asemenea, interesati sa analizam cum functioneaza in relatie cu acest proces comentariile calitative asupra succesului si esecului intr-o lume a hiper-realizarilor, si cum poate lectura unei lucrari de arta vizuala sa devina o forma activa, personala, de participare si comunicare.

Deci, unul din scopurile proiectului este sa atragem atentia asupra procesului de productie a lucrarilor, atat pentru artisti cat si pentru public. Artistii au o multime de idei care nu ajung sa vada lumina zilei, pentru diverse motive. Proiectul le face vizibile, actionand ca o platforma pentru idei care, altfel, nu si-ar fi gasit expresia publica. Unele dintre acestea nici nu sunt determinate de dorinta de a realiza lucrari artistice de succes, ci raman, mai curand, fragmente de monolog, fantezii, sau epifanii, ganduri care puse impreuna, in mod strategic, duc la o lucrare completa, finita.

In cazul publicului, e necesar un alt tip de criticism pentru a citi proiectele decat in cazul lucrarilor finite. Este vorba de un criticism modelat de capacitatea de a imagina un rezultat potential, nu de o intelegere raspunzand asteptarilor specifice unei lucrari finite. Privitorul este, astfel, implicat personal, si devine - in fapt - co-autor, prin procesul de constructie mentala a sensului, caracteristic lecturii. Cel mai important este ca prin natura lor, ideile nerealizate nu sunt fixe, permitand privitorului sa actualizeze, la nivel conceptual, un rezultat. Privitorul este cel care termina lucrarea, fie plasand-o in imaginar, fie hotarand cum ar putea sau cum ar trebui sa fie realizata. Se pare ca noi dorim intotdeauna un raspuns sau un sfarsit. Aceasta dorinta este determinata de potentialitate, iar curiozitatea, imaginatia si nevoia de finit ale publicului isi gasesc un ecou in persistenta ei.

S.N.: Aparent, in arhiva nu exista nici o ierarhie intre "nerecunoscut", "neterminat" si "nerealizat". Dar, cu siguranta, exista o anumita distinctie. "Nerecunoscut" implica, cu necesitate, un esec. "Neterminat" ar putea insemna, in egala masura, in desfasurare sau abandonat. Iar "nerealizat" presupune existenta ideii, dar nu in mod obligatoriu intentia de a o transfera in practica, de a o face vizibila. De ce e important sa cunoastem aceste proiecte ca avand o semnificatie egala?

S.E. si L.H.: Aceste variatii reprezinta diverse moduri in care indivizii pot interpreta, consuma si crea lucrarile prezentate. Intentia noastra a fost sa oferim o structura generala, care poate fi folosita de oricine, dar care ramane totusi specifica unui anume context.

S.N.: Una dintre preocuparile majore ale proiectului pare sa fie ideea de esec. In acest sens, valorizarea esecului urmareste, implicit, o anume relativizare a notiunii de succes. Dar ambele pot fi definite ca atare doar in relatie cu un context specific, ceea ce face incercarea de a le diferentia aproape redundanta. Cum intelegeti ideea de esec? In acelasi context, poate fi arhiva un instrument de critica la adresa notiunilor de "putere" si "prestigiu" operationale, cu necesitate, in cazul institutiilor?

S.E. si L.H.: Absolut. Succesul si esecul sunt termeni structural dependenti unul de celalalt prin semnificatie si referinta si nu au relevanta in afara unei judecati specific determinate. Iar de vreme ce miza proiectului nostru nu este esecul, orice implicatie ramane, in mod inevitabil, legata de ideea de 'nerealizat'. Am incercat sa cream un spatiu in care nu e nevoie de o terminologie calitativa pentru a accesa si citi lucrarile. Prin natura lecturii si deschiderea proiectului, orice membru al audientei poate gasi imediat caile de vizualizare a proiectelor care il intereseaza. Putem citi o povestire fara sa ne imaginam personajele si scenele? In momentul lecturii nu ne intrebam asupra succesului sau esecului lucrarii. Reflexivitatea este inlocuita de incercarea de activare a lucrarii. Intr-un anume sens, utilizarea acestei arhive de proiecte, constituita prin participare democratica, este o reactie la autoritatea si arbitrariul influentei pietei, care determina importanta unei lucrari, adesea diminuand relevanta influentelor alternative de pe aceeasi piata. Ca artisti nereprezentati oficial de o galerie anume, noi am creat propria retea de artisti, curatori si designeri cu care lucram, pe care ii promovam si care ne promoveaza. Si, ca si multi altii, am ramas sa lucram in aceasta retea, renuntand la colaborarea cu institutiile.

S.N.: Pentru mine arhiva are, intr-o anume masura, o dimensiune paradoxala. O data ce ideile sau proiectele sunt documentate pe pagina de web Unrealised Projects, ele ajung la un grad de recunoastere care altereaza ratiunea de a fi definite / incadrate ca atare. Cum pastreaza arhiva echilibrul intre "nerecunoscut" sau "nescris" si (re)prezentarea lor?

S.E. si L.H.: Intregul proiect este interpretabil. Tehnic vorbind, proiectul s-a realizat o data cu primele texte, dar numai discutia despre aceste idei ar putea fi considerata deja o realizare. Suntem, deci, in mijlocul unei investigatii sau dezbateri filozofice suscitate de ideea de "nerealizat". Si ne place sa incepem si sa incheiem cu intrebari. Asta inseamna ca participantii si publicul trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru propria interpretare. Noi nu presupunem o concluzie ideologica finita.

S.N.: Daca retragerea poate fi un act creator, as vrea sa lasam acest interviu neterminat.

S.E. si L.H.: Noi am vrea sa incheiem intreband cititorii daca sunt interesati sa participe la volumul 3 al Unrealised Projects. Scrieti-ne daca sunteti. Deadline-ul e in desfasurare...