As dori sa prezint trei lucrari la care ma refer ca la o serie, pentru ca s-au nascut in aproximativ acceasi perioada, se sustin reciproc si reprezinta o abordare diferita a aceleasi tematici.

"People! Satan is a man among you. He's not immortal, he lives and reincarnates in mortal. So I'm asking you, who is that satan?" -lucrare expusa intr-o vitrina de muzeu, in Casino de Luxemburg. O pereche de pantofi de copii, din care curge in doua directii paine de casa. Baiatul ni se arata printr-o referire totodata fizica cit si spirituala in acceptiunea in care, piinea sugereaza trupul lui Isus. Satan - cel care ispiteste, traieste in fiecare dintre oameni, iar cel ispitit, adica omul, este plasmuit din piine-trupul lui Isus. Printr-un act de sfidare adresat intregii omeniri, il cheama pe omul satan, oferindu-si trupul, punand la incercare setea spirituala in existenta fizica. Timp de trei luni, cat a stat in vitrina muzeului, painea s-a mucegait.

Timp de aproape un an mi-am lasat sa creasca unghia degetului mare( bineinteles s-a rupt de vreo 3-4 ori), mai mult, am convins si pe cativa dintre prieteni, sa poarte acest "artefact corporal". In ordine cronologica( dupa timpul in care au purtat, respectiv lungimea unghiei), cei viteji au fost Mihai Pop, Orsika Balazs si Koter Vilmos. Din "experiment" mi-au ramas in arhiva cateva poze, si un film de 3 minute, in care doua maini, de fata si de baiat, se joaca cu unghiile lor lungi pe cate un deget. Meritul meu este un "design biologic" al unei relatii interumane. Directivele mele sunt: prioritizarea corpului, sexualitate, relatiile contemporane intre individ si societate, comunitate si spiritualitate. Iau in considerare promisiunile utopice ale tehnologiilor noului mileniu, diferitele practici si mode in modificarea corpului, ancorarea identitatii postumane. Ca o practica artistica manipulez un dat biologic, si cu aceasi practica ilustrez corpul dintotdeauna instabil, constant negociat de cultura.

Timp de un an m-a preocupat ideea unui robot, fara sa am un concept clar in minte. Abia dupa aceasta perioada am reusit sa-i gasesc o functiune, sau un scop de existenta. Sedus de retorica care inconjoara corpul in tehnologie, am dorit sa pun accentul asupra corpului, sa extind experienta acestuia la un nou nivel de interactiune, anume sunetul produs de propria miscare, conturul lui audio, detectat cu o haina robotica. Am construit un robot care masoara prezenta corpului in spatiul fizic. Prin aceasta corpul ocupa spatiu virtual ca si cantitate de informatie/ cod care ii extinde existenta. Prin interactiunea cu masina se masoara si se transmite insasi interfata prin proiectarea realitatii acestuia sub forma sunetului digital, interfata devenind aici o experienta culturala extinsa a corpului uman. Prin utilizarea tehnologiei se adauga un nou mod de a citi si decoda corpul. Ceea ce am de mentinut si cred ca merita o discutie separata ar fi relatia/ prietenia cu Karacsony Janos, fara de care acest robot nu s-ar fi nascut niciodata. Venind dintr-un teritoriu pur tehnologic, cu capacitatile si cunostintele pe care le are un tanar student de automatizare industriala, conceptele "inutile" ale artei nu prea ii afecteza preocuparile reale si practice. Cred ca aceasta colaborare intre mine si Janos este unica prin natura sa pura, bazata pe curiozitate reciproca, fara precedent in contextul local.

Szilard Miklos

http://www.pinkphong.com/ szilard@pinkphong.com