Lucrarea este o paralela a unei observatii timpurii asupra cuantei facuta
de fizicianul Niels Bohr, in care natura de Unda Cuantica a materiei a fost
prima data descoperita. Configuratia circulara a instalatiei, miscarea discontinua
si sariturile cuantice subtile facute de obiectele din centrul ei, ca si strafulgerarile
de lumina, toate isi gasesc inspiratia in observatiile facute de catre fizicieni
la inceputul miscarii cuantice. Acestea au aratat lumea ca fiind un loc al
adevarurilor conflictuale, in care legi fizice precum continuitatea si localitatea
erau dovedite ca adevarate si false in acelasi timp.
Un astfel de conflict de interpretare este numit o ierarhie amestecata, in care o contradictie a unor adevaruri forteaza o ruptura de legile clasice ale ordinii si logicii in functie de care interpretam lumea prin experienta.
Valoarea acestor analize ale unei diviziuni rationale, clasic acceptate, intre adevarat sau fals, sau intre natura de particula/unda a materiei insasi, este ca asemenea analize ne conduc in cele din urma la o unificare a subiectului cu obiectul, separarea carora este de fapt ancora realitatii materiale si a dualismului.
In ceea ce priveste Bienala de la Istanbul: Poetic Justice inseamna pentru mine o stare de spirit, in care relatia noastra cu ideile si obiectele si chiar cu noi insine ca obiect/ observator exista intr-un gol fara margini intre perechi. Aceste probleme, exprimate cu ajutorul unor termeni sociali, creativi sau stiintifici, afecteaza mai direct experienta umana decat oricare alta. In cele din urma, ceea ce este adevarat pentru electron este adevarat pentru atom este adevarat pentru celula e adevarat pentru materie e adevarat pentru persoana e adevarat pentru natiune e adevarat pentru lumea intreaga.
Mai jos sunt cateva randuri detaliind maniera in care
aceste probleme sunt abordate in cadrul instalatiei.
De la inceput, referintele la observatiile cuantice timpurii ale lui Bohr
asupra atomului sunt facute prin comparatie cu orbitarea circulara a electronilor
in jurul nucleului atomic, si cu electronii care licaresc inauntrul si in
afara realitatii materiale cand sar pe orbita. In modelul atomic, electronii
alterneaza intre starile lor de particula si de unda, si atunci cand apar
ca si particule emit o Quanta de lumina, o adevarata explozie de energie (energia
care conduce totul), astfel incat figurile care apar in instalatie stralucesc
atunci cand sar dintr-un loc in altul, pe masura ce orbiteaza potrivit cu
ritmul.
La inceputul secventei, apare o figura miscandu-se pe orbita in timp ce tine doua obiecte: un stalp lung si un bustean dreptunghiular. Curand dupa aceea, figura se imparte in doua forme identice, fiecare tinand unul din cele doua obiecte. In acest moment figurile sunt la fel, numai ca au dezvoltat diferente comportamentale si tin obiecte diferite. Aceste perechi provoaca o oscilare initiala, foarte subtila.
Figurile incep sa se invarta si sa invarta obiectele pe masura ce merg, o referinta la rotirea in sus si in jos a perechilor de electroni. Figurile se opresc si incep sa construiasca ceea ce eu numesc constructii perceptuale, folosind obiectele pe care le cara. Bucata de lemn este aratata in succesiune rapida - formand imaginea unor trepte, si stalpul este aratat in succesiune rapida - formand imaginea unui gard. Este extrem de important sa notam aici ca nu exista o imagine a unei scari reale, ci noi suntem cei care o vedem. Cu alte cuvinte, particula (stalp) si particula (treapta) sunt vazute in mod redundant ca unde, care, atunci cand sunt percepute impreuna formeaza imaginea a ceva care nici un singur stalp sau treapta nu ar putea fi, si cu toate astea este. Astfel paradoxul particula/ unda este experimentat.
Intentia mea este de a aduce in discutie o ierarhie amestecata atunci cand incercam sa rezolvam intrebarea inevitabila: unde se opreste imaginea unui gard si incepe imaginea unui stalp? Unde se opreste perceptia scarilor si unde incepe perceptia unei trepte? Care este adevarata?
In fine, gardul si scarile au fost alese ca obiecte deoarece intrupeaza un simt al progresului si obstructiei in termenii miscarii de la o orbita inalta la una mai joasa, ca si barierele sau liniile care divid aceste orbite. Impreuna gardul si scarile formeaza o pereche, care, atunci cand este inversata (scarile mergand in jos mai degraba decat in sus - gardul daramandu-se mai degraba decat construindu-se), isi mentine relatia paradoxala.
Peter Sarkisian
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||||||||||
|
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|||||||||||||||
|
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|||||||||||||||||||
| |
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|
||||||||||||||||||
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|||||||||||||||||
| |
|
|
||||||||||||||||||
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|||||||||||||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|