In perioada dintre sfârsitul anilor '60 si inceputul
anilor '70, Bilijana Tomic a organizat o serie de programe internationale
in cadrul Festivalului de Teatru din Belgrad (BITEF), prezentand cateva dintre
miscarile artistice de avangarda la acea vreme si protagonistii lor. Astfel,
au fost prezenti sau expusi artisti din miscarea Arte Povera, precum Michelangelo
Pistoleto, Jannis Kounellis, Alighiero Boetti, Gino de Dominicis, Mario Merz,
Emilio Prini, Giulio Paolini, invitati de criticii Germano Celant si Achille
Bonito Oliva. Au fost prezenti sau expusi, de asemenea, cativa protagonisti
ai miscarilor Happening si Fluxus, arta minimalista si conceptuala, land art
si body art: Carl Andre, Ben, John Baldessari, Robert Barry, Daniel Buren,
Christo, Giuseppe Chiari, Hanne Darboven, Jan Dibbets, van Elk, Luciano Fabro,
Barry Flanagan, Douglas Hubler, Joseph Kosuth, Richard Long, John Latham,
Sol LeWitt, Laurence Weiner, precum si Laleria Video a lui Garry Schum si
multi altii.
O data cu deschiderea Centrului Cultural Studentesc in 1972, Bilijana Tomic
si un grup de colaboratori au initiat "Intalnirile din aprilie",
continuand ideea festivalului, bazat pe conceptul de "expanded media"(ca
o parafraza la titlul unei carti de referinta in acel timp - "Expanded
Cinema", de Gene Youngblood). In acest fel, alaturi de artistii prezentati
pana atunci in cadrul "Intalnirilor din aprilie", cum erau grupul
OHO din Slovenia, Braco Dimitrijevic, Goran Trbuljak, Dalibor Martinis, Sanja
Ivekovic din Zagreb, "grupul celor 6" din Belgrad (printre care
a expus si Marina Abramovic la inceput), au fost expusi si artisti internationali:
"Arta si limbaj" si alti conceptualisti prezentati de Catherine
Millet, Gina Pane cu un prim performance, Joseph Beuys, Luigi Ontani, Francesco
Clemente si multi altii.
In acest context, Joseph Beuys si-a început colaborarea cu Academia
din Düsseldorf, iar în anii urmatori alti artisti, precum Katarina
Sieverding si Klaus Rinke, prezenti si ei la Belgrad, au inceput sa faca performances.
In perioada urmatoare, galeria Centrului si-a conceput activitatea ca un laborator,
implicand tanara generatie de artisti care, in marea lor parte, fusesera studentii
artistilor prezentati inainte. Aceasta practica a continuat pana in anii '80,
dar si in anii '90, in pofida razboiului si a embargoului cultural. "Real
Presence - Generatia 2001", organizat in Belgrad in vara anului 2001,
a fost primul mare workshop destinat studentilor si artistilor tineri, dupa
schimbarile democratice din Iugoslavia. Conceptual, evenimentul s-a bazat
pe fundalul istoric si cultural descries deja, intr-o lunga traditie a programelor
multimedia deschise, gandite ca locuri si prilejuri de inalnire, comunicare
si colaborare.
La inceputul anilor '90, razboiul si dezintegrarea Iugoslaviei au modificat
radical scena artistica si modurile ei de functionare, provocand claustrare,
izolare si imposibilitatea de a mentine activitatile si schimburile culturale.
Chiar si dupa ridicarea embargoului cultural, "the virtual enclosure"
a devenit o parte a scenei, regula si sentimentul ei, o anumita stare de spirit...
(Even after the suspension of cultural embargo the "virtual enclosure"
became a part of scene, its rule, feeling, a certain state of mind
)
Dupa zece ani am simtit ca .. (After ten years we felt an urge to underline
a need for "real presence" of new and fresh creative artistic spirit.)
De aceea, am decis sa invitam noi generatii de artisti din tari si contexte
culturale diferite, sa vina in Belgrad intr-un numar cat mai mare, sa se cunoasca
si sa lucreze impreuna..., acesta reprezentand, intr-un fel simbolic, un prim
pas catre micsorarea prapastiei create in ultima decada. Ideea de baza a fost
de a invita artisti ale caror lucrari le stiam deja sau care au mai fost in
Belgrad inainte, lasand in acelasi timp portile deschise pentru oricine ar
fi fost interesat sa participe. Nu am vrut sa impunem nici un criteriu a priori
de selectie, nici o tema sau o directie de lucru pe care artistii sa le urmeze.
Am vrut sa provocam, mai curand, o situatie care sa permita oricui sa lucreze,
sa actioneze sau sa improvizeze asa cum simte, folosind orice mijloc de expresie.
Workshopul a fost gandit ca un program cu prezentari zilnice, performances,
actiuni, petreceri si, in final, cu o expozitie de o zi in Muzeul 25 Mai si
in alte spatii disponibile.
Prima editie a workshopului a inceput cu actiunea colectiva "Real Presence
Plateau"- un omagiu adresat lui Harald Szeeman (care a deschis manifestarea)si
al sau "Platou al umanitatii", si totodata un mod de afirmare a
"prezentei reale" in Belgrad a aproape 300 de studenti si artisti
tineri din toata lumea, intr-o dimineata insorita de august 2001. Aceasta
actiune a creat o legatura speciala, astfel incat urmatoarele saptamani au
fost pline de proiecte, actiuni si evenimente extraordinare, uimitoare, ironice
sau eroice. Am hotarat sa nu impunem restrictii si sa lasam participantii
sa aleaga spatiul si situatia care li se potrivesc mai bine. In acest fel,
artistii insisi au putut decide cum sa realizeze si sa instaleze lucrarile,
unele in raport cu celelalte. De fapt, de aici au aparut cele mai interesante
situatii, lucrarile s-au amestecat, artistii au interactionat cu spatiul si
cu acestea, creand o dinamica speciala care a culminat in expozitia de o zi
de la sfarsitul workshopului.
Prima editie a fost intr-adevar o izbanda, asa ca am hotarat sa continuam,
dar intr-o noua forma. Anul urmator am luat parte la "Gasthof",
eveniment organizat de Steadel Schule in Frankfurt, care a reunit un mare
numar de studenti, profesori si curatori, participanti in acea vara la Manifesta
4 si la Documenta 11. Aceasta legatura s-a concretizat in "Real Presence
2 & Flashback Gasthof", un workshop la care au venit sute de artisti
din Islanda, Singapore, academii de arta europene, care participasera si in
anul precedent. Editia a fost dedicata posibilitatii de a construi "communicative
environments and sites" prin interventii artistice, si explorarii modalitatilor
prin care o expozitie devine motorul unei comunitati.
Cele doua editii "Real Presence" ne-au condus, intr-un fel, la a
treia, in care am vrut sa incercam o abordare diferita, rugand participantii
de la editiile anterioare sa "forwardeze" invitatia colegilor lor.
Aceasta a creat un fel de situatie "ecou", care a a confirmat necesitatea
unor asemenea intalniri in cadrul tinerei generatii de artisti. "Real
Presence - Generatia 2003" a reunit sute de participanti din Albania,
Armenia, Republica Ceha, Danemarca, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Italia,
Romania, Singapore, Slovenia, Africa de Sud si Elvetia, precum si din diferite
academii si scoli de arta din Serbia si Muntenegru (Belgrad, Cetinje, Novi
Sad, Sabac si Zvecani). Structura sa a fost aproape similara cu a celor doua
editii precedente: prezentari ale unor artisti individuali sau grupuri, care
i-au determinat sa se cunoasca, sa discute, sa colaboreze. S-au facut interventii
in spatiul muzeului si in alte locatii din oras. Cateva dintre acestea au
urmarit contactul direct cu contextul social, cu orasul si locuitorii sai:
artistii germani Julia Ruther si Valerie Krause au realizat un eveniment numit
"Typically German" in piata de zarzavat din Belgrad, Markus Fredl
a interogat trecatorii despre originea lor, filmandu-i, in timp ce anglo-italiana
Francesca D. Show a organizat intalniri cu locuitorii din preajma muzeului,
intrebandu-i cum ar vrea sa-si imbunatateasca viata. Rezultatul final (ales
de artista) a fost dorinta de a avea mai mult "svirke" - mai multe
concerte live in zona. In acelasi timp, cladirea fostului Muzeu Tito a fost
supusa unor transformari, acesta fiind un moment rar, daca nu unic, in care
artistii au putut avea la dispozitie intregul muzeu pentru a-l folosi ca un
spatiu viu, ca un laborator permanent, un loc de intalnire unde poti sa lucrezi,
sa iei cina si stai la discutii pana seara tarziu. Au existat un bar improvizat
de Sepp R. Brudermann si Heldi Prema, o serie de interventii ambientale ale
artistilor Matti Blind, Tsolak Topchyan si Andrej Cikala, Raluca Davidel si
Lau Wai Yuen Urlich, Severin Weiser, investigand aspecte variate ale arhitecturii
orasului, istoriei si prezentului sau; au fost si instalatii "indoor"
de mari dimensiuni, create ca spatii intime, spatii comunicationale, ale memoriei
si interactiunii, realizate de: Franz si Heidi Kapfer, Andrej Cikala, Melanie
Schiefer, Christiane Rasch, Lena Willikens, Ellen Hutzenlaub, Hanna Hildebrand,
Heike Bollig, Eduard Costantin, Silvia Costiuc, Augusta Costiuc Radosav, Alexandra
Demetriu, Luka Kulic, Ivan Sabo, Vladimir Ckonjovic, Zorica Colic, Monika
Sigeti, Cecilija Haizler, Milica Benic, Lau Wai Yuen Urlich, grupul italian
AENAO format din Alessandro Mancassola, Giorgia Boller, Thanos Zakopoulos
si Riccardo Fabiani. Prin performances si actiuni sinmbolice de "purificare",
artisti precum Katja Majer si Jana Baraga, sau Ivana Fassoni si Georgia Boller
au pus in discutie "corpul" ranit al Belgradului, iar Tuulia Susiaho,
printr-un moment de karaoke finlandez, a adus in contact si conflict doua
culturi radical diferite. Pentru Nina Wengel si Tijana Mikovic, workshopul
a fost o sansa de a proiecta un website interactiv, iar Anna Paola Passerini
a invitat participantii de la aceasta editie sa ia parte la o initiativa similara
in Verona, extinzand astfel granitele "Real Presence" si largind
reteaua pe care acest proiect vrea sa o creeze.
Dobrila Denegri
Traducere de Simona Nastac